sâmbătă, 10 iulie 2010

Istoria ca un tunel surpat

 

       Adam a locuit la țară. Mai mult, a locuit într-o grădină. Nici gând să doarmă altfel decât sub cerul liber. Habar nu am cum îi arătau adormirile. Adormea ușor, fără gânduri? Cum o fi să stai atât de aproape de Dumnezeu? Și mai mult, cum e să adormi când Îl ști lângă tine? Ce e sinceritatea? Joaca: omul coborând cele câteva trepte ale catedrei de la care a vorbit miilor de ascultători. Ținută impecabilă, zâmbet calculat, coboară prudent treptele, o căzătură în atare context ar fi fatală... Același om parchează mașina în fața magazinului al cărui client fidel este de câțiva ani. Aproape nu l-ar mai recunoaște cei care l-au ascultat la conferință. Mers elastic, de sportiv care știe bine regulile locului în care se află. O căzătură nici nu intră în calcul, totul e simplu, repetat de mii de ori.  Omul oprind mașina în fața casei sale, saluturi, schimb de vorbe cu vecinii, fetița jucându-se cu câinele uită de furtunul ce aruncă apa înspre profesor... Un ultim tablou: cu hainele ude, cu apa șiroind pe față, același om râde din toată inima, un râs sănătos și sincer, vecinii peste drum se distrează copios, chiar și fetița râde încercând în continuare să prindă câinele. Omul bun știe ce înseamnă acasă. De la catedră până în fața casei se poate imagina și omul care în fața miilor de oameni zâmbește cu șarm, chiar împiedicându-se de o cută a mochetei nu își pierde controlul, dar care ar fi afișat superioritate în timp ce face cumpărăturile, iar apoi ar fi fost atât de  afectat de o întâmplare, cum a fost cea cu apa. Același om. Om bun, de altfel. Un Adam luat din Eden și adus în locul oricărui din personajele de mai sus, pentru mine e imposibil de imaginat. Și nici măcar mutarea oricărei persoane din cele două, în locul numit Eden, nu e ușor de imaginat, deși cred că aș putea vorbi ore întregi despre aspecte ale vieții în fiecare caz... Nu cred că este foarte necesar acest joc al imaginației, fiind vorba de realități atât de diferite. Și totuși, pe unde a trecut drumul care a dus de la una la cealaltă? Ce s-a putut întâmpla încât să nu se mai poată vorbi despre continuitate? Iată ce mi-a încurcat și mai mult joaca: Isus e singurul pe care mi-l pot imagina trăind în fiecare din cele două lumi amintite aici. Același om. Omul bun...