duminică, 3 decembrie 2017

și lista poate continuta











poate că
edenul
lumina
și carnea
te-au lăsat singur

eva te-a lăsat singur

șarpele te-a lăsat singur

pomul din mijlocul grădinii
te-a lăsat

fiindcă dumnezeu în atotștiința lui
nu știe
cum te poate lăsa singur

să fie!
a spus

doar atât

să fie!

așezați trandafirul într-o cupă de argint

nu de aur





duminică, 26 noiembrie 2017

psalm

nopți 
în care mă uit la tine
cum aștepți 
să te înțeleg

fiindcă fața ta
doamne 
o caut 





joi, 23 noiembrie 2017

acord?

să presupunem
că la capătul vieții nu e moartea

doar te cheamă dumnezeu în biroul lui
pe o pătură la umbra unui nuc zdravăn
din spatele unei căsuțe mici
proaspăt văruite

lasă deoparte ultima carte de poezii a lui dachin
în care citea foarte atent
și îți spune

ei
ce ți s-a părut până acum că ai trăit
a fost doar ceea ce vei trăi dacă ești de acord
să te naști

fiindcă nu vreau să profit de atotputernicia mea
și să te naști fără acordul tău

ce zici?
.............................................................................

dacă vei răspunde da
ai grijă
nu cumva să te mai plângi vreodată

că e greu




duminică, 12 noiembrie 2017

de data asta





a numit-o naștere din nou
tocmai fiindcă ni se oferă șansa
de a rămâne copii

de data asta
până la capăt











betesda


betesda înseamnă casa milei - cinci pridvoare în care o mulțime de oameni așteptau ca dumnezeu să trimită un înger care să-i vindece.

jalnică imagine a milei lui dumnezeu. un înger, care cobora din când în când (bine era să stai de veghe tot timpul, iar asta pentru un bolnav e floare la ureche)... îngerul nu vindeca el însuși pe nimeni, ci doar tulbura apa... cel dintâi care ajungea în acea apă era vindecat (un dumnezeu care iubește competiția?), cei care nu aveau pe nimeni să-i ajute, nu puteau fi vindecați. în ciuda acestei imagini, s-au adunat acolo mulți oameni. fiindcă era vorba de vindecare. și altundeva unde să meargă?...  

o altă imagine a milei lui dumnezeu: dumnezeu însuși, coboară din ceruri și îl vindecă pe unul care nici nu mai credea că va fi vindecat și care nici nu l-a recunoscut pe isus. dar și el stătea acolo tot fiindcă nu avea unde să meargă. poate că îl bucurau vindecările celorlalți...


totuși, dacă asta ar fi fost povestea betesdei, dumnezeu, în marea lui milă, coborând din ceruri și  vindecând, probabil în cele cinci pridvoare s-ar fi strâns mai puțini oameni. așa însă, dacă trebuiau să lupte și ei, fiind părtași la propria vindecare, lucrurile păreau ceva mai simple, credința era ceva mai „atrăgătoare”.